Maturitatea emoțională nu implică în mod necesar maturitatea biologică, ci se referă la capacitatea de a recunoaște și gestiona propriile emoții. Se poate vorbi mult despre maturitatea emoțională, atât din perspectivă clinică cât și din punct de vedere al dezvoltării. În acest scurt articol, am ales să structurez unele aspecte esențiale ale maturității emoționale, dar și să ofer câteva repere accesibile, în vederea creșterii și dezvoltării socio-afective.

1. Recunoașterea onestă a propriilor emoții

Ce simt în situația aceasta?

Emoțiile sunt firești, ele fiind răspunsuri la diferiți stimuli din jurul nostru. A le recunoaște, a le da atenție, inseamnă să ne onorăm pe noi înșine ca ființe umane, chiar dacă sunt emoții de care nu suntem mândri: invidia, gelozia, tristețea, neajutorarea, teamă etc. Emoțiile asa-zis negative nu ne fac mai puțin valoroși, mai puțin buni.

Emoțiile resimțite sunt un indicator al experienței noastre personale, sunt adevărul personal al fiecăruia dintre noi. Fiecare emoție pe care o simțim are un rol și ne vorbește despre noi, despre cum ne raportăm la un eveniment sau situație. Imaginați-vă un luminiș de pădure, în care s-au adunat o grămadă de animale … Începe să ningă… Un urs polar ar fi fericit, în timp ce cămila ar simți nesiguranță sau teamă… Este aceeași ninsoare pentru toți, dar fiecare o trăiește în mod diferit.

2. Înțelegerea emoțiilor

De ce am aceste emoții?

Înțelegerea propriilor emoții înseamnă conștientizarea motivului pentru care ele s-au ivit, de ce simțim această emoție. De multe ori sunt atât complexe încât par un ghem incâlcit în interiorul nostru. Spre exemplu, o soție își recunoaște emoțiile de supărare, teamă, frustrare atunci când partenerul ei a întârziat la cină și nu a dat nici un semn. Aceste emoții sunt direct conectate cu situația prezentată și cu gândurile care le generează: dacă soțul ei este în siguranță sau nu, de ce a uitat să o sune, a petrecut timp gâtind după ce s-a întors acasă de la serviciu, etc. A înțelege emoțiile presupune a conștientiza gândurile care stau la baza emoțiilor sau care sunt generate de emoții.

3. Acceptarea emoțiilor

E ok să simt frustrare, teamă, invidie, etc.

Nu e suficient să înțelegem emoțiile, e necesar și să le acceptăm, fără a blama pe ceilalți de apariția lor (”m-ai făcut să mă simt…) și fără a ne judeca. Atunci când negam, neglijăm sau ne blamăm propriile emoții, vom nega, neglija, blama propria realitate, propriul nostru mod de a ne raporta la eveniment. Mai mult, e nevoie să înțelegem că nu ceilalți ”ne fac să ne simțim” într-un anume fel, ci modul în care îi percepem pe ceilalți sau contextul.

4. Exprimarea emoțiilor

Atunci când spui/ faci acest lucru……

Mă simt/ simt…..

Pentru că îmi imaginez/ mă gândesc/ mi se pare că….

Atunci când ne îndreptăm atenția spre emoții, șansele de a fi copleșiți de ele scad semnificativ. Odată ce emoțiile sunt recunoscute, înțelese și acceptate, e mult mai usor să le gestionăm. Mulți dintre noi reacționează exagerat în anumite contexte. Și asta face parte din firescul vieții cotidiene. Doar că, aceste reacții pot da naștere la conflicte interpersonale, iar conflictele cumulate pot duce la deteriorarea relațiilor.

E important să ne exprimăm emoțiile în cadrul relațiilor, atât pentru noi – pentru a ne afirma adevărul personal, cât și pentru ceilalți – a vedea perspectiva noastră asupra evenimentului și a lua cunoștință de realitatea noastră.

Astfel, soția din exemplul de mai sus, în loc să îi reproșeze soțului omisiunea de a-și anunța întârzierea, să îl învinuiască de nepăsare, etc. își va exprima emoțiile în mod matur, onest, lăsându-i spațiu de exprimare și soțului: ”Atunci când întârzii și nu mă anunți, simt teamă și neliniște pentru că mă gândesc că s-a întâmplat ceva neplăcut” sau ”Atunci când întârzii și nu mă anunți, mă simt neglijată pentru că mi se pare că nu îți pasă că eu te aștept”.

5. Recunoașterea/ validarea emoțiilor celorlați

Cred/ mi se pare/ probabil că (te) simți….

Exersând recunoașterea, înțelegerea și acceptarea propriilor emoții, vom fi mai disponibili în a recunoaște, înțelege și accepta emoțiile celorlalți, vom fi mai disponibili pentru un dialog deschis și sincer, luând în considerare atât realitatea noastră cât și a partenerului de dialog.

Aș atrage atenția asupra modului cum formulăm. E important să comunicăm celuilalt ceea ce vedem/ observăm noi și nu să facem afirmații incontestabile de genul ”te simți frustrat pentru că nu ți-am răspuns la salut”. În acest sens, este recomandată validarea emoțiilor celuilalt și nu impunerea în spațiul de comunicare a propriilor noastre percepții : ”înțeleg că te simți frustrat, supărat pentru că nu ți-am răspuns la salut.”

După cum am menționat deja, maturitatea emoțională înseamnă capacitatea de a ne înțelege și gestiona emoțiile; dar, e mai mult decât atât: presupune sinceritate față de noi înșine și față de ceilalți, răbdare și blândețe față de ”umbrele” noastre, curajul de a ne dezvălui lumea interioară, respect pentru diversitatea ființei umane…

Ramona Novak,
Psihoterapeut integrativ